Ordinul de protectie
Ordinul de protectie; de la cele mai rudimentare forme de conviețuire socială până la momentul actual violența a reprezentat și reprezintă un fenomen continuu, o realitate neschimbată de-a lungul istoriei, atât de la general la particular cât și invers, putem spune despre violență că reprezintă o constantă a existenței omenirii. În acest articol vom discuta despre panaceul provizoriu prin care este suprimată violența fizică, psihică și morală în familie sau între persoanele ce întrețin relații asemănătoare celor de familie.
Ordinul de protecție este remediul lăsat la îndemâna victimelor violenței în familie de a se apăra în fața agresorului, acesta fiind reglementat de capitolului IV din Legea nr. 217 din 22 mai 2003, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin Legea nr. 25 din 9 martie 2012.
Apărarea victimei violenței fizice sau psihice se realizează prin emiterea unei hotărâri judecătorești, reprezentând ordinul de protecție, într-o procedură de urgență prin care sunt instituite măsurile necesare în vederea îndeplinirii scopului sus-menționat.
Emiterea unui ordin de protecție trebuie să îndeplinească mai multe condiții în mod cumulativ, condiții statuate de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 117/2003.
Formularea unei cereri de către persoana a cărei viață, integritate fizică ori psihică sunt puse într-o stare de pericol
Aceasta este prima condiție ce trebuie îndeplinită. Cererea privind ordinul de protectie poate fi introdusă atât de victimă personal, cât și de reprezentantul legal. În același timp, cererea poate fi introdusă și de procuror, de reprezentantul autorității sau structurii competente, la nivelul unității administrativ-teritoriale, cu atribuții în materia protecției victimelor violenței domestice sau de reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice, acreditați conform legii, cu acordul victimei.
Să existe o stare de pericol
Condiție imperios necesară pentru validitatea privind ordinul de protectie. Starea de pericol se poate cuantifica printr-o acțiune cauzatoare de pagube inerente, pagube de ordin fizic sau moral. Practic, victima se află într-o stare de incertitudine pentru propria integritate, stare ce are la baza acțiunile agresorului.
Starea de pericol să fie determinată de actul de violență
Vom porni de la definiția oferită de Legea 217 din 22 mai 2003 violenței în familie, astfel aceasta reprezintă “orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate“.
În această accepțiune violența poate fi de ordin fizic, verbal, sexual, psihologic, economic sau social. Existența unor astfel de fapte constituie o stare de pericol determinată de actele de violență.
Starea de pericol să fie provocată de un membru al familiei, sau de o persoană asimilată unui membru de familie
Victima trebuie să se afle într-o legătură impusă de lege pentru a putea obține un ordin de protecție, astfel agresorul poate fi reprezentat de:
-ascendenții și descendenții, frații și surorile, soții și copiii acestora, precum și persoanele devenite rude prin adopție, potrivit legii; soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție;
-frații, părinții și copiii din alte relații ai soțului/soției sau ai fostului soț/fostei soții;
-persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, actuali sau foști parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenții și descendenții partenerei/partenerului, precum și frații și surorile acestora;
-tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului;
-reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
Ordinul de protectie să aibă o natură provizorie
Caracterul provizoriu al ordinului de protecție este atribuit prin existența unui durate stricte a ordinului de protecție, acesta putând produce efecte pentru maximum 12 luni, cu posibilitate de prelungire și prin faptul că acesta este determinat prin păstrarea unui mediu prielnic normalei viețuiri până la rezolvarea problemelor prin proceduri judiciare obișnuite. Astfel, acesta prezintă un caracter temporar.
Ordinul de protectie să fie emis în scopul înlăturării stării de pericol
Înlăturarea stării de pericol reprezintă utilitatea si finalitatea emiterii unui ordin de protecție, prin acesta putând fi instituite următoarele măsuri:
- a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
- b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
- c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei parți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
- d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori fată de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
- e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic;
- f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
- g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
- h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
În același timp se institui si următoarele obligații :
– suportarea de către agresor a chiriei și a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc sau urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială;
– obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie, sau poate recomandă luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
Daca toate aceste condiții sunt îndeplinite se poate proceda la emiterea unui ordin de protecție. Competența de soluționare a cererii privind ordinul de protecție revine judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima. Participarea procurorului este obligatorie atât în fond cât si în calea de atac.
În același timp, ordinul de protecție este executoriu, iar la cererea victimei sau din oficiu atunci când împrejurările cauzei impun astfel, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea vreunui termen.
Reprezentând o procedură urgentă, ordinul de protectie poate fi emis de instanță în aceeași zi cu formularea, pronunţându-se pe baza cererii și a actelor depuse, fără concluziile părților.
Hotărârea oferită poate fi atacată doar cu apel în termen de 3 zile de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare dacă s-a dat fără citarea pârților. Conform art. 30 alin. (2), executarea poate fi suspendată până la judecarea apelului, însă numai cu plata unei cauțiuni al cărei cuantum se va stabili de către instanța de apel. Apelul se va judeca cu citarea părților.
Poliția în a cărei rază teritorială se află locuință victimei și a agresorului va fi organul ce va pune în executare ordinul de protecție.
Nerespectarea masurilor dispuse prin ordinul de protecție reprezintă infracțiune și este pedepsită de legea penală.
În cazul în care s-a dispus o măsura pe durata maximă de 12 luni prin ordinul de protecție, agresorul poate solicita revocarea acesteia dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
-agresorul a respectat interdicțiile sau obligațiile impuse;
-agresorul a urmat consiliere psihologică, psihoterapie, tratament de dezintoxicare ori orice altă formă de consiliere sau terapie care a fost stabilită în sarcina sa ori care i-a fost recomandată sau a respectat măsurile de siguranță, dacă asemenea măsuri s-au luat, potrivit legii;
-dacă există o evaluare a riscului de recidivă realizată potrivit competențelor de către un serviciu de probațiune, care indică un grad de risc suficient de scăzut și faptul că agresorul nu mai prezintă un real pericol pentru victima violenței domestice sau pentru familia acesteia.
Existența acestei proceduri apără valorile sociale intangibile ale unei societăți civilizate, prin protejarea fiecărei persoane a cărei integrate fizică, psihică si morală este pusă în primejdie.
Înțelegem importanța situațiilor delicate și garantăm confidențialitatea absolută. Fiecare caz este abordat cu atenție și empatie, asigurându-ne că obții protecția de care ai nevoie. Nu ezitați să ne contactați pentru stabilirea unei consultații juridice!